

Școală acreditată Erasmus+ prin proiectul cu nr. de referință 2021-1-RO01-KA120-SCH-000046770
Loudun
Ziua a doua

Cecifoot
Astăzi am avut o experiență neobișnuită și extraordinară, am participat la un joc de fotbal pentru orbi. La început, am fost un pic intimidată, nu știam cum voi putea alerga după minge și mă simțeam puțin neîncrezătoare în abilitățile mele de fotbal. Inițial, eram puțin îngrijorată cu privire la cum va decurge jocul și dacă voi fi capabilă să mă adaptez la condițiile de joc. Cu toate acestea, gazdele au fost extrem de prietenoase și m-au ajutat să mă integrez în joc. Echipa mea a fost formată din mai mulți jucători fără probleme de vedere, m-am simțit bine și am început să mă adaptez la modul de joc. A fost un joc foarte diferit de cum eram obișnuită. În loc să se bazeze pe vederea noastră, am folosit alte simțuri precum auzul și atingerea pentru a detecta locul mingii și a determina direcția și forța loviturilor.
Am învățat că prin sport și joc, putem să ne unim și să depășim barierele fizice. Această experiență m-a făcut să mă simt recunoscătoare că am avut oportunitatea să particip la acest program de schimb cultural și am conștientizat ce înseamnă să fii o persoană cu dizabilități.
Château d’Oiron
După prânz am avut o experiență culturală interesantă vizitând castelul Château de Oiron, alături de câțiva elevi francezi din liceul gazdă. Aceasta a fost o oportunitate minunată de a explora patrimoniul cultural și istoric al Franței și de a interacționa cu tinerii localnici.
Castelul se află la aproximativ 30 de minute de mers cu mașina de Loudon și este situat într-un peisaj rural pitoresc.
Château d’Oiron este un castel cum nu am mai văzut până acum. Chiar și din exterior poți observa diferențe semnificative între arhitectura de aici și cea a castelelor noastre, din România. În primul rând, acoperișul avea formă de semicerc, pe când la noi, de obicei, este ascuțit. În al doilea rând, curtea sa imensă găzduiește un pârâu, cât și un pod peste acesta, pe unde se poate intra la subsol.
Avertizările celorlalți că acest castel este cam ciudat nu au reușit să mă pregătească emotional pentru ce aveam să văd. Nu a fost înfricoșător (decât într-un anumit loc, dar de fapt eu îmi creasem frica), ci doar dubios. Tema era arta contemporană. Erau multe expoziții de animale ce nu există, de efecte ale luminii, cât și o toaletă neîngrijită (tot ca atracție, nu facilitate). Tot castelul îmbrăca haina frumuseții grotești, cu toate că mai erau și unele încăperi normale, cum ar fi cea în care ne-am susținut lecția de română. I-am învățat să numere de la 1 la 10, zilele săptămânii, cât și unele expresii comune. Pentru cei ce erau atenți și reușeau să ducă la bun sfârșit joculețele aveam pregătite ciocolățele Rom.



